Cum am ajuns sa creez acest planner

Vara 2017.
Intre momentele zilnice de joc cu un bebe de 10-11 luni, facut curat prin casa si avut grija de timpul si sanatatea mea mentala, am gasit cumva un loc liber intre ganduri ca sa ma intreb:

“Daca, in acest an departe de birou, ar fi sa fac ALTCEVA, ceva care sa ma defineasca cu adevarat, ce ar fi acest lucru?”

Am testat cateva idei si niciuna nu ma misca suficient de mult incat sa fac primii pasi spre a o pune in practica.

Intr-o zi, ma gandeam ca ar trebui sa imi comand planner pentru anul ce urmeaza. Compania mea preferata are reduceri anuale vara, iar eu, pasionata de papetarie si orice tool de organizare personala, cumparam in fiecare an cel putin cate o agenda noua.

Astfel mi-a scanteiat o idee in minte. Dar daca nu as comanda, ci mi-as crea eu insami un planner, care sa mi se potriveasca 100%, si sa fie “pe sufletul meu”?

Cum ar fi sa il decorez in felul meu, cu picturile si caligrafia mea? Si daca ar fi mai mult decat un instrument de organizare? Daca ar putea sa ofere o noua perspectiva asupra vietii?

Desigur, indoiala isi facea repede loc in gandurile mele. Arta mea nu e ATAT de buna. In fond, nu traiesc din asta.

Cum sa fac designul? Nici macar nu ma pricep la…ma rog, ce software s-o fi folosind cand faci design la un planner. Unde l-as tipari? Cum l-as distribui?

Totusi, ideea nu-mi dadea pace.

Noapte dupa noapte, ma tot gandeam la planner, ma trezeam inspirata de idee, vizualizand cum ar putea arata, ce impact ar putea avea, cat de frumos ar putea fi, si folositor pe deasupra…nu ar fi genial?

Intotdeauna mi-am dorit sa aduc inspiratie. Asta ar fi un mod atat de clar de a face asta, ceva pentru care parca m-am pregatit toata viata, cu toate agendele pe care le-am incercat, toate instrumentele de coaching pe care le cunosc si toate picturile pe care le-am facut ca sa ilustrez idei.

Trebuia sa fac macar o incercare.

Am decis, ca si daca mi-as face numai mie, tot ar fi suficient. Tot ar merita.

Am inceput sa pictez. Sa testez headere. Voiam culoare, veselie. Am testat idei de coperti. Am descoperit ca aveam multe. Am cautat idei de citate inspirationale. Dupa ce am realizat cat de cliseu sunt multe dintre ele, m-am gandit la ce ma inspira pe mine, si am umplut rapid cateva pagini cu nume de intelepti, scriitori, artisti din sufletul meu.

Fiecare caligrafie pe care am facut-o mi-a adus aminte momentul din viata cand citatul respectiv mi-a sters o limita din interior, o bariera pe care mi-o pusesem singura.

Am lucrat la structura. M-am gandit la mai multe template-uri. Voiam sa fac plannerul flexibil, iar oricine sa poata decide ce sa puna in interior. Insa rapid a trebuit sa renunt la aceasta idee, pentru ca ar fi adus prea multa complexitate la tipar. Asa am decis sa folosesc cateva template-uri care mi s-au parut mie cele mai utile:

O viziune “DE VIATA” bazata pe un instrument de COACHING
O viziune de an
O viziune de luna
O viziune de saptamana

si apoi am adaugat bugetul si proiectele, pentru ca eu cred ca acestea sunt cele mai “scary” arii in care oamenii vor sa se organizeze, insa nu stiu de unde sa o apuce.

M-am gandit ca eu sunt un exponat al extremelor, care chiar isi scrie intalnirile pe ore, care isi face liste cu ce are de facut intr-o saptamana si asa mai departe. Dar nici eu nu pot trai fara o agenda blank pe care sa o port cu mine si in care sa scriu in nestire, fara sa ma uit inapoi. Notite de intalniri, idei, liste. Un carnet “consumabil”. Asa ca am creat si un Notebook.

Am lucrat cu un designer. Am inceput stangaci, insa apoi ne-am aliniat, iar interiorul clar si minimalist al plannerului a prins viata. Am abordat mai multe tipografii. M-am intalnit cu cativa antreprenori si am cules idei despre inceputuri. Am citit MULT despre startup-uri si mai ales despre campanii de crowdfunding. Am umplut pagini cu notite si idei, le-am mototolit si am luat-o de la capat.

Am dat prototipul de planner la print.

Poate sa para mult, dar a durat doar cateva luni, si nu pot sa exprim bucuria imensa pe care am simtit-o cand am vazut primul pIanner in realitate. “Asta chiar ar putea sa functioneze”, m-am gandit. “Oamenilor chiar s-ar putea sa le placa si sa-l foloseasca.”

Asa ca am mers mai departe, am inceput sa lucrez la campanie si sa spun oamenilor ce fac.

Acum, plina de anticipare (si putina teama), lansez campania de crowdfunding si site-ul COLORFUL MIND.

Sunt extrem de emotionata ca ceva ce am creat pleaca in lume. Speranta mea este ca va aduce inspiratie, bucurie prin culoare si ca va fi chiar util.

Pentru mai multe detalii, viziteaza pagina campaniei de crowdfunding.

Este activa intre 16 octombrie si 19 noiembrie, contine o structura foarte larga de contributie – adica poti sa ma sustii si cu foarte putin, si cu mult , iar plannerele vor ajunge la destinatie inainte de 20 decembrie, numai bine pentru a fi cadouri de Craciun.

Fiecare sustinere conteaza, fie ca este financiara sau doar un feedback.

Multumesc pentru vizita, si multa inspiratie!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *