Cand vorbesc despre organizare, fie ca e la un training de Time Management sau la coaching, sau pur si simplu cu oameni din jur, mi se intampla frecvent sa aud ca pentru multi e rocket science, sau ca, din contra, resping ideea de a-si „controla” viata si prefera sa traiasca „in the flow” (ceea ce, nu ma intelegeti gresit, e foarte fain si foarte ok, daca mediul iti permite asta).
Sau, vad persoane muuult mai organizate decat mine, genul care ma fac sa ma gandesc „oare cand are timp sa faca SI asta??”
Cred ca organizarea personala e undeva la mijloc intre control si „ce-o fi o fi”. Cred ca e bine sa stii incotro te indrepti si sa ai macar o idee de cum vrei sa ajungi acolo. Ah, ca apoi trebuie sa te adaptezi la necunoscut, asta e clar.
Ma gandesc la Phileas Fogg din „Ocolul Pamantului in 80 de zile” al lui Jules Verne, care isi facuse in mod perfect programul, stiind exact ce avea sa faca, insa nu prevazuse ca (spoiler alert!) se va indragosti.
In concluzie, iata cateva mici principii de organizare personala:
-
Cunoaste-ti fluxul de energie si orele cand esti mai eficient.
Eu scriu acest articol la 7 dimineata. Sunt cel mai productiva mental pana undeva inainte de ora 12. Dupa aceea, deja ziua ma aglomereaza si daca am pierdut startul, s-a dus tot.
Insa cunosc (multi) oameni care lucreaza bine in intunericul noptii, cand nu misca nimic in jurul lor.
Whichever your case, adapteaza-te la acele momente si incearca sa faci ceea ce ai de facut, atunci. -
Invata sa spui un „NU”politicos.
Cel mai frecvent devenim supraaglomerati din unul din urmatoarele motive:
(1) avem o estimare proasta a timpului necesar pentru a face ceva (si, surpriza, dureaza mai mult)
(2) tindem sa spunem „DA” la prea multe lucruri. Din prietenie, din dorinta de a face pe plac, din jena sau poate pentru ca efectiv nu avem habar ce o sa insemne pentru mai incolo.
Eu personal, tind sa zic „hai ca mai intra si asta”. In special la lucrurile care imi fac placere sau in care cred.
Insa este foarte important sa iti stii limitele (eu, in mod evident, nu le cunosc foarte bine – hey, I’m still work in progress myself!) si sa poti trage o linie acolo unde stii ca nu se mai poate.Cum zici „NU” politicos?
Ei bine, cam asa:
„Ce idee faina! Uite, saptamana asta sunt foarte prins, dar ar fi ok pentru tine daca as lucra la ea saptamana cealalta?” (Daca raspunsul e „nu, imi trebuie acum”, poti spune ca vei verifica daca alte lucruri pot fi amanate – asta daca chiar crezi ca va fi posibil. Dar cele deja programate au precedent, si in general oamenii au respect pentru asta.)
„O, as vrea tare mult sa te ajut! Dar am deja foarte multe lucruri de facut acum. Vrei sa-l intrebi pe X? S-ar putea sa fie mai disponibil.”
(in general, e frumos sa oferi o alternativa. Ideal ar fi ca X chiar sa fie mai disponibil si nu doar sa-i „pasezi” ceva de facut.)
„Multumesc de invitatie, insa e foarte departe/sunt plecat/nu ma simt bine”
(genul de nu-uri care merg mai degraba la prieteni, si pentru care e posibil sa primesti alte solutii „mutam locatia/mutam data/oh, ce nasol, venim noi la tine”)
„Chiar nu ma simt in stare acum/sunt obosit/vreau sa fac ceva pentru mine in timpul respectiv.”
(pentru oameni apropiati, care nu se vor supara si chiar te vor sustine)In general, cred ca e cel mai bine
sa fii sincer
sa spui CAND ai putea (daca vrei sau trebuie sa zici DA dar problema e timpul)
sa oferi o alternativa (daca tu vrei sa zici NU dar vrei sa ajuti totusi persoana).Problema cea mai mare apare atunci cand vrei sa spui DA de fapt, cu toata inima, insa stii ca ar trebui sa spui NU, daca vrei sa mai apuci sa si dormi.
Iar atunci trebuie sa te uiti la punctul urmator: -
Cunoaste-ti prioritatile.
Eu cred ca e tare important sa stii ce conteaza pentru tine. Atat la munca, cat si acasa, cat si personal. Daca si in minte cele cateva lucruri care conteaza, acestea functioneaza ca o busola ce te va ghida in alegeri.
Parafrazand o metafora frumoasa a lui Covey, e mai bine sa ai o busola decat un ceas. Busola iti va spune incotro sa o apuci, pe cand ceasul doar te va stresa spunandu-ti cat ai intarziat, fara ca tu sa stii neaparat la ce. -
Disciplineaza-te.
Eh, asta cred ca e cel mai greu de facut. Adica, atunci cand iti propui sa faci un lucru, chiar sa il faci.
Cred ca tine de focus (care se poate lucra, e ca un muschi), de determinarea personala (cu care te nasti), de rezilienta, de abilitatea de a te adapta.
Eu am observat ca e o combinatie intre a sti cum functionezi (punctul 1) si a te juca cu copilul interior (sau maimuta/dracusorul care zice „Um, oare cate like-uri ai mai primit pe Facebook in ultimele 5 minute?” sau „Articolul ala haios, oare unde era??”).
De cele mai multe ori, cei mai utili pasi pentru a ma concentra mai bine sunt:
– un to-do list clar si o limita de timp. Adica: am 3 ore ca sa termin aceste 4 lucruri.
– un mediu linistit, fara intreruperi. Daca e nevoie, imi las telefonul altundeva.
– elemente de ritual. Un anumit loc, un anumit tip de ceai, o anumita agenda pe care scriu atunci sau pixul preferat, toate ma ajuta sa intru intr-o stare specifica.
– eventual cineva care sa ma tina responsabila. Daca stiu ca am tendinta de a ma intrerupe, acel altcineva sa ma traga de maneca si sa-mi spuna „Hei, nu ziceai ca ai de facut X?”Cred ca aceste „principii” sunt relativ usor de implementat.
Si pana la urma, tine de a avea incredere in capacitatile tale, dar in acelasi timp, rabdare cu tine, si intelegere pentru momentele in care ceva nu-ti iese chiar asa cum ti-ai dorit.