De unde imi trag puterea

februarie 20, 2018

Zilele trecute, cineva mi-a spus „Stii, faci atat de multe, trebuie sa ai grija de tine.”
„Dar nu ma plang. Din contra, ma bucur ca pot.”
„Esti foarte puternica.”
„…Da, cred ca ma simt puternica.”

Am realizat ca am internalizat senzatia asta de „I can do it” si ca, daca acum ceva vreme, era vitejie oarecum iresponsabila, pe parcurs s-a transformat intr-un fel de tarie asumata.

M-am intrebat de unde vine, si cateva exemple care imi vin in minte sunt ca:

Sunt mama, ceea ce inseamna ca I grew a tiny human inside me, care acum e bine mersi, iar the second tiny human is work in progress. Plus calatoria tare dificila pana in acest punct (infertility is a hard thing to deal with, dar mai multe despre asta in alt episod).

Am realizat ca limitele mele sunt cele pe care eu mi le stabilesc, nu cele asteptate de cei din jur (apropo de intrebarea des primita „Da’ tu cat mai lucrezi? O sa nasti la birou/in conf call/pe skype!”)

Mi-am asumat ca, desi uneori pare ca „le fac pe toate”, o dau in bara cu destul de multe, and that’s fine. To do list-ul meu se muta frecvent de pe o zi pe urmatoarea.

Am o doza de vulnerabilitate si insecuritate pusa bine, suficienta incat sa ma motiveze sa vreau sa fac mai mult. M-am acomodat cu ea, stiu ca frica mea (impostor syndrome, much?) e acolo si ne mai privim din cand in cand cu coada ochiului.

Invat sa ascult mai mult si sa pun nevoia mea de control un pic mai pe planul doi, ceea ce e al naibii de greu, dar si atunci cand imi iese, culmea, ma face sa ma simt mai in charge. Si senzatia asta de progres al propriei mele persoane, de autodevenire, e tare empowering.

Incerc sa gasesc un echilibru intre a desena liniile propriei mele vieti, dar a ramane deschisa pentru ceea ce se poate intampla. Tin mai putin cu dintii de propriile mele asteptari de destinatie, dar am o idee mai clara despre cine sunt eu in proces.

Mi-as dori inca mai mult sa ma iau mai putin in serios, asa cum face Raluca, si sa am un simt al umorului din acela care te face sa iei viata fix asa cum e, plus cu un zambet in coltul gurii. Dar pentru asta ma inspir de la oamenii din jur.

 

Dar tu?
Care sunt lucrurile care te fac sa te simti puternic(a)?

Cateva exemple ar putea fi:

  1. O experienta complet noua
  2. Ceva foarte greu pe care nu credeai ca poti sa-l duci la bun sfarsit
  3. Ceva ce inveti acum, si vezi ca incetul cu incetul iti iese
  4. Ceva ce ai lasat in urma
  5. Combinatia dintre ceea ce zic altii despre tine si realizarea simultana ca de fapt nu mai conteaza ce zic altii despre tine.
  6. …what else?

 

 

10 idei ca sa te reindragostesti…de tine

februarie 11, 2018

Pentru ca se apropie Valentine’s Day, Pinterest-ul si Youtube-ul meu sunt invadate de tutoriale tematice. Din fericire nu si Facebook, pentru ca la noi nu prea se sarbatoreste (phew!).

Oricum, fie ca ne gandim la Dragobete sau la Valentine’s, mie mi se pare ca e un moment care celebreaza cam mult dragostea de cuplu, si inevitabil ma gandesc „da’ ce-are daca esti singur? ce, nu poti sa iubesti si asa?”

Sau mai exact, cu e e mai prejos sa te iubesti mai intai pe tine.
De fapt, oare nu de acolo ar trebui sa incepem?

Dincolo de faptul ca sunt ex-fumatoare, ca mananc haotic si ca nu-mi place sa merg la salon, in general cred ca am grija de mine.
Asa ca va propun ca zilele acestea sa facem impreuna un exercitiu de self-love, self-care, sau, mai precis,

  1. Gandeste-te la ce vrei tu, nu la ce asteapta ceilalti.
  2. Pune un pic de timp deoparte doar pentru tine, in fiecare zi.
  3. Imbraca-te in lucruri comode si care te fac sa te simti bine.
  4. Inconjoara-te de oameni cu care ai ce discuta, si pe care ii admiri in mod pozitiv.
  5. Cand racesti (e sezon, deh!) nu te chinui sa muncesti desi nu esti in stare. Ia semnalele corpului tau in serios si ramai acasa. Nicio munca nu e atat de importanta.
  6. Cere ajutor si mai fa loc de inca putin timp. Ca sa nu fii stresat(a), ca sa poti lua lucrurile pas cu pas, sau ca sa mai ai un pic de grija de tine.
  7. Dormi. E poate cel mai simplu lucru pe care poti sa-l faci pentru tine si bunastarea ta.
  8. Exploreaza ceva nou. Plimba-te intr-un loc nou, mananca o mancare pe care n-ai mai incercat-o, sau stai de vorba cu o noua cunostinta.
  9. Gandeste-te la lucrurile pe care le apreciezi la tine, si bate-te pe umar pentru ele. You’ve come a long way.
  10. Ia-ti cateva secunde, chiar acum, sa respiri, si sa fii in corpul tau, simtindu-l pe de-a intregul.

Suntem prea des concentrati in exterior sau pe ceilalti…de asta, mie una, imi prinde tare bine sa ma intorc la mine, macar periodic, avand grija de mine.

De asta, ma bucur ca imi sunt mie o tare buna prietena.

Life Design – Cum a fost primul workshop

ianuarie 28, 2018

Ieri am avut primul workshop tinut din „pantofii” Colorful Mind. Cu un grup foarte mic, dar atat de engaged si de deschis, incat am plecat inspirata, energizata si tare dornica sa mai fac asta, cat de curand, si cat mai des.

Cred ca asa te simti cand ceea ce creezi intalneste cautarea altcuiva.

Vreau sa povestesc putin despre ce a fost vorba, in speranta ca poate mai multi dintre voi isi doresc sa treaca de copertile unui planner si sa priveasca lucrurile si mai in ansamblu.

  1. Life Design e o stiinta pe bune.
    Exista chiar un institut la Stanford, iar fondatorii acestuia au scris si o carte (pe care am citit-o, e utila) si au livrat si doua speech-uri TEDx – primul aici si al doilea aici.
    Si multe alte filmulete si speech-uri, pe care le gasiti usor cu un search pe Youtube. Deci, resurse sunt.
    Si nevoia, odata ce trecem peste senzatia de vulnerabilitate pe care ne-o da asumarea personala a faptului ca…nu prea stim ce vrem de la viata…este MARE.
    Vrem sa ne dezvoltam, sa invatam, sa mergem intr-o directie pozitiva si sa fim mai buni…dar uneori nu ne imaginam ca poate sa existe un „algoritm” care sa ne ajute. Si acesta poate sa fie unul.
  2. Se bazeaza pe Design Thinking.
    …care e un mod de gandire folosit in procesul de creatie pentru noi experiente sau produse. Si, pentru ca viata e in sine o experienta si poate fi „designed”, de ce sa nu-l imprumutam si aici?
  3. Dar…nu e o stiinta exacta.
    Unul din cele cateva principii despre care am discutat la inceput, e ca orice plan e bine sa mearga intai inspre „deschis”, sa fie „wild”, sa aiba multiple ramificatii si posibilitati. Abia apoi poate sa convearga inspre ceva concret.
    De multe ori cand ne stabilim un tel sau o viziune de viata, ne incrancenam in ea, iar rezultatul devine mai important decat drumul in sine.
    Si, pentru ca Universul are moduri nebanuite de a face lucrurile sa se intample, am discutat despre ce inseamna sa ai un echilibru intre viziune si letting go, sau despre vieti paralele si cate drumuri alternative putem sa avem.
  4. Fiecare incepe de acolo de unde este acum.
    Fara presiune, fara comparatii. Life Design nu e goana catre un final in competitie cu ceilalti (desi, de multe ori, asa ajungem sa ne tratam viata – celalalt a fost deja promovat in pozitia x, altii la varsta mea au deja copii, eu habar n-am ce vreau sa fac…).
    Wheel of Life poate sa fie fix acest punct de pornire.
  5. Lucrurile care nu pot fi schimbate nu sunt probleme. Devin elemente de context.
    Se zice ca, daca vrei sa zbori, nu trebuie sa te intrebi cum sa invingi gravitatia. Ci sa vezi cum poti construi un aparat care sa o navigheze cat mai bine.
  6. Fiecare dintre noi avem elemente care ne ghideaza.
    Am vorbit despre valori, despre invataminte trase pana acum, despre resurse personale si despre ce am realizat pana acum.
    Un inventar pozitiv care ne ajuta sa vedem ce luam cu noi, in…
  7. The Journey.
    Exercitiul in care ne uitam la unde vrem sa ajungem (preferabil, non-material).
    Provocator de a-ha-uri, mai ales cand ne-am dat seama ca, desi foarte diferite si in puncte variate ale vietii, impartasim cateva lucruri comune si tare profunde.
  8. Protipare, testare si ancorare in concret.
    La final, am pus cateva elemente concrete de plan de actiune pe hartie. Desi, uneori, parca a-ha-urile creeaza mai mult „internal momentum” decat planurile de actiune. Dar, suntem totusi oameni organizati, nu-i asa, deci hai sa si planificam ce facem mai departe.
  9. Bun, si dincolo de asta?
    Partea de follow-up si follow-through are nevoie de cateva resurse suplimentare. Un focus regulat pe lucrurile importante. Cate un pic de timp pus deoparte pentru regrupare si intors inspre interior. O prioritizare buna pe luna, care sa se regaseasca in cea pe saptamani. Un flow, un fir rosu care sa ne ghideze, dar de care sa nu tinem prea strans.Primul workshop Colorful Mind – one of many to come, sper.