De unde imi trag puterea

februarie 20, 2018

Zilele trecute, cineva mi-a spus „Stii, faci atat de multe, trebuie sa ai grija de tine.”
„Dar nu ma plang. Din contra, ma bucur ca pot.”
„Esti foarte puternica.”
„…Da, cred ca ma simt puternica.”

Am realizat ca am internalizat senzatia asta de „I can do it” si ca, daca acum ceva vreme, era vitejie oarecum iresponsabila, pe parcurs s-a transformat intr-un fel de tarie asumata.

M-am intrebat de unde vine, si cateva exemple care imi vin in minte sunt ca:

Sunt mama, ceea ce inseamna ca I grew a tiny human inside me, care acum e bine mersi, iar the second tiny human is work in progress. Plus calatoria tare dificila pana in acest punct (infertility is a hard thing to deal with, dar mai multe despre asta in alt episod).

Am realizat ca limitele mele sunt cele pe care eu mi le stabilesc, nu cele asteptate de cei din jur (apropo de intrebarea des primita „Da’ tu cat mai lucrezi? O sa nasti la birou/in conf call/pe skype!”)

Mi-am asumat ca, desi uneori pare ca „le fac pe toate”, o dau in bara cu destul de multe, and that’s fine. To do list-ul meu se muta frecvent de pe o zi pe urmatoarea.

Am o doza de vulnerabilitate si insecuritate pusa bine, suficienta incat sa ma motiveze sa vreau sa fac mai mult. M-am acomodat cu ea, stiu ca frica mea (impostor syndrome, much?) e acolo si ne mai privim din cand in cand cu coada ochiului.

Invat sa ascult mai mult si sa pun nevoia mea de control un pic mai pe planul doi, ceea ce e al naibii de greu, dar si atunci cand imi iese, culmea, ma face sa ma simt mai in charge. Si senzatia asta de progres al propriei mele persoane, de autodevenire, e tare empowering.

Incerc sa gasesc un echilibru intre a desena liniile propriei mele vieti, dar a ramane deschisa pentru ceea ce se poate intampla. Tin mai putin cu dintii de propriile mele asteptari de destinatie, dar am o idee mai clara despre cine sunt eu in proces.

Mi-as dori inca mai mult sa ma iau mai putin in serios, asa cum face Raluca, si sa am un simt al umorului din acela care te face sa iei viata fix asa cum e, plus cu un zambet in coltul gurii. Dar pentru asta ma inspir de la oamenii din jur.

 

Dar tu?
Care sunt lucrurile care te fac sa te simti puternic(a)?

Cateva exemple ar putea fi:

  1. O experienta complet noua
  2. Ceva foarte greu pe care nu credeai ca poti sa-l duci la bun sfarsit
  3. Ceva ce inveti acum, si vezi ca incetul cu incetul iti iese
  4. Ceva ce ai lasat in urma
  5. Combinatia dintre ceea ce zic altii despre tine si realizarea simultana ca de fapt nu mai conteaza ce zic altii despre tine.
  6. …what else?

 

 

Ce am invatat din derularea campaniei de crowdfunding

noiembrie 14, 2017

Desi mai sunt 5 zile pana la finalizarea campaniei, m-am gandit sa privesc un pic in urma si sa vad ce s-a intamplat cu mine in ultima luna si ceva.

Ideea plannerelor mi-a venit in vara. M-am hotarat sa fac campania la final de septembrie, iar de aici pana la momentul de kick-off mai aveam doar cateva saptamani. A fost o munca sustinuta si concentrata ca sa fie gata la timp, dar iata ca ne apropiem de final.

Ce am invatat pana acum?

Ca indoiala de sine nu ajuta la nimic. Inca o am, dar cu fiecare zi care trece, cu fiecare feedback pozitiv pe care il primesc, ma conving ca oamenii iubesc plannerul si ca ce am creat va fi folosit si apreciat.
(sa nu va prind ca va e mila sa scrieti in el!)

Ca ideea de a face asta a inspirat mai multi oameni decat produsul in sine.
Si ce e fain e ca eu insami am fost inspirata de Diana, care a pornit o initiativa de fapte „green” pentru copii. Pentru ca ideea era „so much about her”, m-a impulsionat sa ma intreb si eu „dar ce anume e despre mine?” si asa am ajuns sa am ideea plannerelor. La fel, m-as bucura ca mai multi oameni sa aiba curajul de a-si urma o pasiune (vezi punctul 1).

Ca e mai bine sa mergi pas cu pas. Cand am pornit, voiam tare mult sa vad plannerul in realitate. Apoi, mi-am dorit foarte mult sa aiba cativa sustinatori, sa bucure si alti oameni. Acum, imi doresc sa ajung la numarul necesar de sustinatori ca sa ma calific pentru dublarea finantarii (detalii aici).  Mai sunt 10 zile si mai am nevoie de 30 de sustinatori. Cred ca e realizabil daca fiecare sustinator actual isi foloseste reteaua pentru a da share si a oferi credibilitate cu propria sustinere.
E important de mentionat ca dublarea finantarii m-ar si ajuta pentru proiectele viitoare. Mi-au venit atat de multe idei in aceasta perioada, incat abia astept sa ma apuc de ele – si voi avea nevoie de fonduri pentru aceasta.

Ca e bine sa nu ma atasez de rezultate. Ca orice om organizat si pasionat de ceva ce a realizat, am pus suflet in planner, si mi-ar fi usor sa alunec in capcana identificarii cu acesta. Ma bucura tare mult ce s-a intamplat pana acum, dar voi continua sa fac lucrurile pentru ca vreau sa le aduc la viata, si pentru ca ma misca.

Ca vulnerabilitatea si autenticitatea sunt cheia, si nu caracteristicile produsului. Cand am facut filmuletul de mai jos, Ariel  m-a tot impulsionat sa zic lucrurile pe bune, sa arat poze din copilarie (serios, cine se simte ok sa arate a dorky pic de la 12-13 ani?) sau sa o includ pe cein cadre. Si sa vorbesc despre cine sunt eu si ce inseamna aceasta initiativa, mai putin despre cat de bine structurat e plannerul.

Colorful Mind – Crowdfunding campaign from Maria Dinu on Vimeo.

Sunt in continuare foarte recunoscatoare pentru toate lucrurile frumoase din aceasta campanie, pentru sustinerea primita si mai ales pentru feedback.

Si in spiritul de pana acum, am incredere in tribul de oameni entuziasti din jur, si cer urmatorul ajutor:

  1. Mergeti pe Startarium, daca nu ati facut-o pana acum, si sustineti campania, facand o precomanda pentru un planner.
  2. Dati share, daca credeti in aceasta initiativa, si recomandati-o mai departe.