Life Design – Cum a fost primul workshop

ianuarie 28, 2018

Ieri am avut primul workshop tinut din „pantofii” Colorful Mind. Cu un grup foarte mic, dar atat de engaged si de deschis, incat am plecat inspirata, energizata si tare dornica sa mai fac asta, cat de curand, si cat mai des.

Cred ca asa te simti cand ceea ce creezi intalneste cautarea altcuiva.

Vreau sa povestesc putin despre ce a fost vorba, in speranta ca poate mai multi dintre voi isi doresc sa treaca de copertile unui planner si sa priveasca lucrurile si mai in ansamblu.

  1. Life Design e o stiinta pe bune.
    Exista chiar un institut la Stanford, iar fondatorii acestuia au scris si o carte (pe care am citit-o, e utila) si au livrat si doua speech-uri TEDx – primul aici si al doilea aici.
    Si multe alte filmulete si speech-uri, pe care le gasiti usor cu un search pe Youtube. Deci, resurse sunt.
    Si nevoia, odata ce trecem peste senzatia de vulnerabilitate pe care ne-o da asumarea personala a faptului ca…nu prea stim ce vrem de la viata…este MARE.
    Vrem sa ne dezvoltam, sa invatam, sa mergem intr-o directie pozitiva si sa fim mai buni…dar uneori nu ne imaginam ca poate sa existe un „algoritm” care sa ne ajute. Si acesta poate sa fie unul.
  2. Se bazeaza pe Design Thinking.
    …care e un mod de gandire folosit in procesul de creatie pentru noi experiente sau produse. Si, pentru ca viata e in sine o experienta si poate fi „designed”, de ce sa nu-l imprumutam si aici?
  3. Dar…nu e o stiinta exacta.
    Unul din cele cateva principii despre care am discutat la inceput, e ca orice plan e bine sa mearga intai inspre „deschis”, sa fie „wild”, sa aiba multiple ramificatii si posibilitati. Abia apoi poate sa convearga inspre ceva concret.
    De multe ori cand ne stabilim un tel sau o viziune de viata, ne incrancenam in ea, iar rezultatul devine mai important decat drumul in sine.
    Si, pentru ca Universul are moduri nebanuite de a face lucrurile sa se intample, am discutat despre ce inseamna sa ai un echilibru intre viziune si letting go, sau despre vieti paralele si cate drumuri alternative putem sa avem.
  4. Fiecare incepe de acolo de unde este acum.
    Fara presiune, fara comparatii. Life Design nu e goana catre un final in competitie cu ceilalti (desi, de multe ori, asa ajungem sa ne tratam viata – celalalt a fost deja promovat in pozitia x, altii la varsta mea au deja copii, eu habar n-am ce vreau sa fac…).
    Wheel of Life poate sa fie fix acest punct de pornire.
  5. Lucrurile care nu pot fi schimbate nu sunt probleme. Devin elemente de context.
    Se zice ca, daca vrei sa zbori, nu trebuie sa te intrebi cum sa invingi gravitatia. Ci sa vezi cum poti construi un aparat care sa o navigheze cat mai bine.
  6. Fiecare dintre noi avem elemente care ne ghideaza.
    Am vorbit despre valori, despre invataminte trase pana acum, despre resurse personale si despre ce am realizat pana acum.
    Un inventar pozitiv care ne ajuta sa vedem ce luam cu noi, in…
  7. The Journey.
    Exercitiul in care ne uitam la unde vrem sa ajungem (preferabil, non-material).
    Provocator de a-ha-uri, mai ales cand ne-am dat seama ca, desi foarte diferite si in puncte variate ale vietii, impartasim cateva lucruri comune si tare profunde.
  8. Protipare, testare si ancorare in concret.
    La final, am pus cateva elemente concrete de plan de actiune pe hartie. Desi, uneori, parca a-ha-urile creeaza mai mult „internal momentum” decat planurile de actiune. Dar, suntem totusi oameni organizati, nu-i asa, deci hai sa si planificam ce facem mai departe.
  9. Bun, si dincolo de asta?
    Partea de follow-up si follow-through are nevoie de cateva resurse suplimentare. Un focus regulat pe lucrurile importante. Cate un pic de timp pus deoparte pentru regrupare si intors inspre interior. O prioritizare buna pe luna, care sa se regaseasca in cea pe saptamani. Un flow, un fir rosu care sa ne ghideze, dar de care sa nu tinem prea strans.Primul workshop Colorful Mind – one of many to come, sper.

Despre meditatie

ianuarie 19, 2018

Putine sunt lucrurile care m-au ajutat sa fiu organizata mai mult decat meditatia.
Suna ironic, pentru ca practic, e timp pus deoparte ca sa nu faci nimic. Stai si te uiti in gol. Sau cu ochii inchisi. Cel putin asa pare.

Insa, de fiecare data cand am reusit sa meditez sustinut (adica mai multe zile la rand) si chiar sa imi fac un obicei din asta, am vazut beneficii.

De exemplu:

  • Am fost mai putin obosita chiar daca dormisem putin.
    De fapt, de obicei asta a fost boost-ul de care am avut nevoie in repetate randuri, ca sa ma reapuc de meditat. Am o minte anxioasa si neobosita si  imi fac prea usor griji, asa ca imi e usor sa (re)devin insomniaca.
    In plus, se pare ca jumatate de ora de meditatie echivaleaza cu o ora de somn (who wouldn’t want that?)
  • Am fost mai calma si mai pozitiva, chiar daca inainte aveam o stare proasta (recititi cele de mai sus)
  • Mi-au venit idei imediat dupa aceea. Pentru ca mintea clara e mai productiva, de multe ori dupa ce am meditat am gasit solutii simple la probleme care inainte ma framantau.
  • M-am simtit eu mai bine cu mine. Uneori atunci cand meditez, se intampla ceea ce budistii numesc „the mind like the open sky” sau un fel de vastitate deschisa si calma, pe care imi e tare bine sa o locuiesc.

Boon. Si atunci, cum meditam?

In primul rand, ideile de mai jos sunt adaptari ale unei amatoare care mediteaza on and off de mai multi ani si care e o cvasi-lenesa cu mare nevoie de confort. Adica, I don’t do it by the book. Sunt oameni care se pricep la asta muuult mai bine decat mine, am tot respectul pentru ei.

Ei zic ca e bine sa o faci dimineata, imediat dupa ce te trezesti, pentru ca imprima o senzatie de calm intregii zile. Eu una, sunt in priza de obicei cand ma dau jos din pat, asa ca singurele dati cand am meditat dimineata au fost cele in care m-am trezit la 4 si n-am mai putut sa dorm (insomniaca, remember?)

Deci, ori dimineata la trezire, ori seara, inainte de culcare (ideal, fara sa adormim,  pentru ca meditatia nu ar trebui sa fie un sedativ).

Putem sta ori pe un scaun, ori in pozitia lotus (da, si mie imi amortesc picioarele, se pare ca trebuie sa fii ori guru care face asta zilnic de 10 ani, ori sa ai niste tendoane foarte elastice…), ori intinsi (dar fara sa adormim, ceea ce devine cam greu). Eu de obicei stau intr-o pozitie confortabila, asezata si cu spatele drept. Il sprijin, pentru ca se intampla des sa ma doara, si mi se pare mai important sa meditez decat sa ma gandesc la vertebrele mele.

Apoi, mediul trebuie sa fie linistit, normal luminat si oarecum racoros. Cu ochii intredeschisi sau inchisi.

Ei (budistii adica) zic ca cel mai bine e sa ii dai mintii un element pe care sa se concentreze. Acesta poate sa fie un obiect extern, o numaratoare sau mintea insasi (adica sa observi ca gandesti, sa realizezi asta si totusi sa ramai in afara gandurilor; ceea ce mi se pare cel mai greu si e the ultimate job of meditating – si de fapt, elementul care mai tarziu ne ajuta sa fim self-aware si sa putem iesi din crize emotionale).

Si cat timp? Pai, cat poti, dar e mai bine sa meditezi regulat cate 5-10 minute zilnic, decat o data pe saptamana o ora intreaga.

Eu folosesc o aplicatie pe care nu o pot lauda indeajuns, se numeste Headspace, si vine cu niste meditatii tematice (poti medita pe fericire, pe acceptare, pe eliminarea anxietatii etc), vine cu variante scurte (de 2 minute) sau variante avansate super lungi si neghidate…you name it. O folosesc de cativa ani si pentru mine e elementul care ma ajuta sa „ma tin” de fiecare data cand ma reapuc 🙂

Am mai citit si cateva carti si am urmarit TED talks, iar cele mai faine resurse sunt aici:
Andy Puddicombe (fondatorul Headspace): https://www.youtube.com/watch?v=qzR62JJCMBQ
Matthieu Ricard (calugar budist care a si demonstrat stiintific impactul meditatiei asupra creierului) – a scris si o carte „The Art of Meditation”
si a povestit scurt despre asta aici: https://www.youtube.com/watch?v=LNFROp9uqAs
Despre meditatie de pe canalul Headspace: https://www.youtube.com/watch?v=t_yXe_6mYTA

Haideti, vine weekendul. Poate reusim macar 3 zile la rand sa legam cate 10 minute de meditatie 🙂

Cum sa folosesti un planner zilnic – ghidul incepatorului

ianuarie 08, 2018


E inceputul lunii ianuarie. Ceea ce inseamna ca probabil ai un planner sau un caiet de notite nou (nu neaparat acesta, dar intelegi ce vreau sa spun 🙂 ).

Majoritatea celor care incep un planner o fac plini de bune intentii, de dorinta de organizare personala, de dragul de a-si pune viata in ordine.
Probabil ca si tu te-ai gandit, pe prima pagina:
„Anul acesta vreau sa fac in sfarsit X, si daca ma organizez bine, sigur o sa reusesc!”
„Anul acesta vreau sa fiu fericit(a)!!”
„Anul acesta vreau sa am mai mult timp pentru mine!” (Asta-s eu. Cu un toddler acasa, job full time si bebe pe drum…da, hard job, nu-i asa?)
„Anul acesta vreau sa ma vad mai mult cu prietenii!”
„Anul acesta vreau sa nu mai intarzii asa de des la fiecare intalnire!!”
…si asa mai departe.

Insa odata ce zilele trec, parca se instaleaza lancezeala si un dulce confort, si „uiti” sa mai planifici. Iar plannerul ramane in sertar, zilele se aglomereaza si cumva, ajungi inapoi de unde ai plecat.

Iata cateva idei ca aceste lucruri sa NU se intample.
Iata cum ai putea chiar sa te tii de a folosi plannerul zilnic.

  1. Sa stii ce vrei de la el. 
    Daca e doar o „corvoada” sau un soi de responsabilitate (cam ca spalatul pe dinti), e usor sa uiti de planificarea zilnica.
    In schimb, daca ai un scop clar in spate („Vreau sa planific ca sa…am mai mult timp pentru X”), motivatia e clara.
    Gandeste-te care e motivul pentru care vrei sa te organizezi mai bine.
    Care e intentia din spate?
  2. Sa stii orientativ ce vrei sa realizezi. 
    Daca ai un fel de obiective pe termen mai lung, de exemplu pe 3 luni, e ca si cand ai avea un „deliverable” cu un „deadline”. Da, nu ai un sef care sa ti se uite peste umar si sa iti aduca aminte. Tu esti propriul tau sef. Ceea ce e, intr-un fel, mai greu.
    Tu ce vrei sa realizezi pana la finalul lunii martie?
    Cum trebuie impartite aceste lucruri, pe luni, astfel incat sa se si intample?
    Eu una, vreau sa pun in aplicare 2 idei noi pentru Colorful Mind, sa pictez cateva coperti primavaratice, sa scriu cel putin saptamanal pe blog,  sa-mi inchid obiectivele la job pe anul precedent, sa ies un weekend in 2 undeva in tara, sa o dau pe Clara cu succes la gradi… si sa ma pregatesc sufleteste pentru venirea surorii ei mai mici.
  3. Sa iti pui deoparte jumatate de ora in fiecare duminica dupa-amiaza pentru a planifica saptamana ce urmeaza. 
    Sunt atatea beneficii pe care le ai daca te gandesti la saptamana ce urmeaza!!
    Uneori mi se pare ca e chiar mai important decat planificarea zilnica!
    Adica:
    – stabilind 3-5 prioritati pentru saptamana respectiva te ajuta sa ai o privire de ansamblu si sa „tragi linie” mai usor la sfarsit.
    – te poti uita si la prioritatile pentru tine sau celelalte zone ale vietii tale (nu doar munca).
    – daca iti faci lista de meniu, nu risti sa ajungi cu frigiderul gol si uitandu-te dezorientat… „Bun, si eu in seara asta ce mananc?”
    – sansele sa uiti de ceva important (de exemplu programarea aceea la medic) sunt minime.
    Deci, gaseste un spatiu macar pentru a scrie cateva puncte majore de realizat, si apoi imparte-le pe zile, pentru saptamana ce urmeaza.
  4. Planificarea zilnica – cat de in detaliu? 
    In primul an in care am folosit un planner, nu imi scriam toate intalnirile. Mi se parea superfluu, pentru ca le aveam si asa in Outlook, in telefon, primeam remindere, era imposibil sa uit de cate ceva.
    Insa, in momentul in care am inceput sa le trec in planner cu chenare si cu timpul alocat (inclusiv de pregatire), a inceput sa imi fie si mai evident cat de multe erau, sau cum se suprapuneau, sau ca trebuie sa fac niste alegeri, sau ca pur si simplu NU MAI E LOC pentru altceva.
    Si a fost nevoie sa prioritizez.
    Am inceput cu timpul liber, punandu-mi cate un singur lucru de realizat pe seara, dupa ce plecam de la birou.
    Apoi am incercat sa imi scriu si sa aloc timp si pentru lucrurile la care trebuia sa ma gandesc (acel „knowledge work”-time), nu doar pentru sloturile in care „faceam” ceva.
    Apoi am inceput sa folosesc culori si totul a devenit mult mai fun (si mai incarcat).
    Am inceput sa adaug idei inspirationale si colorate.
    Sau lucruri faine care s-au intamplat si pe care voiam sa le tin minte.
    Si asa a inceput sa imi placa nu doar sa las plannerul deschis, pentru ca ma facea sa zambesc, ci si sa ma uit in urma si sa vad ce am realizat.
  5. Priveste in urma cu drag, cu recunostinta si cu mandrie. 
    Ia-ti timp (o data pe saptamana sau macar de 2 ori pe luna) sa privesti in urma la notitele tale, la to do lists, si fa un bilant.
    Ce ai realizat?
    Ce nu ti-a iesit? De ce? Ai putea sa inveti ceva din asta?
    Ce ai descoperit nou despre tine?
    Scrie-ti o lista lunara de realizari – ele nu trebuie sa fie materiale sau livrabile; pot fi lucruri abstracte pe care le-ai invatat.
  6. Tine plannerul acolo unde esti cel mai des. 
    Chiar daca nu il vei purta in fiecare zi cu tine (eu nu o fac, dar stiu oameni care nu se despart de organizerul personal), tine-l acolo unde esti cel mai des (ori la birou, ori acasa). Acolo unde vei vrea sa il deschizi si sa lucrezi cu el. Acolo unde iti va fi o inspiratie sa te uiti si sa te gandesti ca esti mai aproape de ceea ce ti-ai propus.

Spor si o zi senina!