Am folosit plannere cam toata viata mea. De cand am inceput sa ma organizez, la o frageda varsta de vreo 12 ani (hai sa nu intram in detalii apropo de cat de tocilara eram, dar va puteti inchipui singuri).
Prima agenda n-am avut habar sa o folosesc, si am facut-o jurnal, vreo 2 ani mai tarziu. Dar imi faceam cartonase cu orarul saptamanal, si am functionat pe baza de hartiute si post-it-uri multa vreme.
Apoi am vazut la cineva un Time Manager si am fost impresionata. Adica, sa fii atat de disciplinat, incat sa iti scrii toate taskurile, sa le imparti pe categorii si APOI sa le organizezi…parea un pic cam mult pentru mine.
Am folosit de-a lungul timpului agende simple, A4, A5, din acelea de care primeau parintii si mi le pasau mie, iar eu luam notite in ele.
Apoi mi-am luat un Filofax si mi l-am umplut cu template-uri. Insa era greoi si imi era dificil sa-l car cu mine.
Apoi, ca fan Covey, mi-am luat un Franklin Covey Planner. Era mult mai compact si refolosibil, insa contrastul paginilor (linii verzi, foarte inghesuite) nu ma imbia deloc la scris.
Multi ani am folosit Moleskine, insa nu am rezonat deloc cu variantele office. Pentru mine cea mai buna varianta a ramas cea blank.
La un moment dat am descoperit Erin Condren si acolo am ramas. Mi-au placut layoutul saptamanal, multiplele accesorii, copertile personalizabile.
Ce am vazut ca face diferenta la un planner bun:
- Sa vrei sa il folosesti zilnic.
Daca nu folosesti plannerul zilnic, mai bine il faci cadou. Scopul lui e sa te ajute sa fii organizat si focusat, sa stii ce ai de facut si sa nu te bazezi „ca tii tu minte”.
Daca nu te vezi folosindu-l zilnic, mai bine orienteaza-te catre altceva. - Sa aiba hartie buna.
Testeaza scriind cu un pix/stilou/ce folosesti tu, calitatea hartiei. Ar trebui sa nu se vada pe cealalta parte.
Contrastul intre linii si pix sa fie considerabil. Adica sa vezi liniile, dar sa nu fie atat de inchise, incat sa ti se impaienjeneasca ochii atunci cand scrii.
Eu personal prefer hartia usor galbuie, insa asta e o chestiune pur personala. - Sa fie destul de mare incat sa vezi ca lumea in el.
Asta inseamna un pic mai mare decat A5.
Unii oameni folosesc chiar A4.
Eu personal, prefer un A5+.
Cred ca daca folosesti o agenda de buzunar, e buna ca sa scrii 1 appointment pe zi in ea, dar nu sa o folosesti ca planner. Sau poti sa o folosesti ca suport de notite. - Sa fie suficient de usor ca sa il poti lua cu tine, daca vrei.
Dar nu e musai. Eu cred ca plannerul poate sa stea bine mersi la birou sau acasa, acolo unde il folosesti cel mai des.
Sansele sa ai nevoie de el in cele 4-5 ore cand vei fi departe de el, vor fi mici.
Daca am dubii, fotografiez cu telefonul pagina care cred ca o sa imi trebuiasca. - Sa fie un layout pe care tu gandesti.
Cand te gandesti la timpul tau, cum il vizualizezi?
Eu, de exemplu, gasesc ca imi e cel mai usor sa gandesc in termeni de saptamana. Asa imi e usor sa planific intalnirile, taskurile, vad suficient de mult in viitor, insa am si focus pe ziua de azi.
Am incercat sa am doar viziune de luna, insa nu m-a ajutat deloc. Pierdeam din vedere multe lucruri pe care trebuia sa le fac, era prea „high level”.
Iar din contra, pentru mine, daily planner e mult prea „zoomed in”. - Sa aiba si cateva instrumente.
Unul din lucrurile frustrante la toate agendele pe care le-am folosit era ca trebuia sa adaug in ele diversele „aha!”-uri pe care le aveam. Adica, o foaie cu gandurile mele la inceput de an. O lista cu proiectele pe termen lung. O schema cu cea mai noua idee a mea.
Cu cat mai multe add-on-uri are plannerul, cu atat vei avea toate lucrurile care te intereseaza la un loc.
Insa, nici nu e bine sa aiba prea multe, ca devine greu si complex. - Sa fie frumos!!!
Unul din lucrurile care m-a atras la plannerele EC pe care le-am folosit ani de zile (si care acum vad ca este foarte in trend) este CULOAREA.
Desi am o abordare destul de minimalista in general cand vine vorba de papetarie (stilou alb, pix negru), am observat ca daca inserez mai multa culoare in modul de a-mi planifica saptamana, parca imi e mai drag sa ma uit la ea si ma face sa „look forward to it”.
Asa ca acum, „I go wild” si fac mici desene pe margini, mai scriu cate o fraza care mi se pare haioasa, sau lipesc un sticker. - Sa stea flat.
Adica, atunci cand il deschizi, sa nu trebuiasca sa apesi cu marginea palmei ca hartia sa stea intinsa. Sau, mai rau, sa trebuiasca sa o tii cu mana, in timp ce cu cealalta scrii.
Poate ca e un „pitic” de-al meu, insa de asta am preferat mereu plannerele legate cu spira sau cusute.
Nici chiar cele cu inele nu stau mereu plate, de multe ori coperta groasa de piele le tine. - Coperta sa fie rezistenta.
Gandeste-te ca ai in mana un instrument pe care il vei folosi minim 365 de zile.
O sa-l indesi in geanta, o sa-l cari cu tine in sala de sedinte, poate chiar o sa-l pui in geanta de plaja ca sa faci un brainstorming relaxat pe marginea marii.
Deci, trebuie sa reziste. - (asta nu mai tine de planner ci de tine)
Sa ai in minte LA CE vrei sa il folosesti.
Adica o intentie.
De ce ti-l cumperi? Cu ce vrei sa te ajute? Ce vrei sa obtii folosindu-l zilnic?
Daca nu ti-e clar, s-ar putea sa ai doar o alta agenda pe care sa o abandonezi pe birou.
Cu cat stii mai bine cum vrei sa contribuie plannerul in viata ta, cu atat il vei face mai putin instrument, si mai mult companion.Plannerul pe care eu l-am creat, ca suma a experientelor mele de pana acum, il poti gasi aici:
https://www.startarium.ro/cont/crowdfunding/colorfulmindplanners