Ieri am avut primul workshop tinut din „pantofii” Colorful Mind. Cu un grup foarte mic, dar atat de engaged si de deschis, incat am plecat inspirata, energizata si tare dornica sa mai fac asta, cat de curand, si cat mai des.
Cred ca asa te simti cand ceea ce creezi intalneste cautarea altcuiva.
Vreau sa povestesc putin despre ce a fost vorba, in speranta ca poate mai multi dintre voi isi doresc sa treaca de copertile unui planner si sa priveasca lucrurile si mai in ansamblu.
- Life Design e o stiinta pe bune.
Exista chiar un institut la Stanford, iar fondatorii acestuia au scris si o carte (pe care am citit-o, e utila) si au livrat si doua speech-uri TEDx – primul aici si al doilea aici.
Si multe alte filmulete si speech-uri, pe care le gasiti usor cu un search pe Youtube. Deci, resurse sunt.
Si nevoia, odata ce trecem peste senzatia de vulnerabilitate pe care ne-o da asumarea personala a faptului ca…nu prea stim ce vrem de la viata…este MARE.
Vrem sa ne dezvoltam, sa invatam, sa mergem intr-o directie pozitiva si sa fim mai buni…dar uneori nu ne imaginam ca poate sa existe un „algoritm” care sa ne ajute. Si acesta poate sa fie unul. - Se bazeaza pe Design Thinking.
…care e un mod de gandire folosit in procesul de creatie pentru noi experiente sau produse. Si, pentru ca viata e in sine o experienta si poate fi „designed”, de ce sa nu-l imprumutam si aici? - Dar…nu e o stiinta exacta.
Unul din cele cateva principii despre care am discutat la inceput, e ca orice plan e bine sa mearga intai inspre „deschis”, sa fie „wild”, sa aiba multiple ramificatii si posibilitati. Abia apoi poate sa convearga inspre ceva concret.
De multe ori cand ne stabilim un tel sau o viziune de viata, ne incrancenam in ea, iar rezultatul devine mai important decat drumul in sine.
Si, pentru ca Universul are moduri nebanuite de a face lucrurile sa se intample, am discutat despre ce inseamna sa ai un echilibru intre viziune si letting go, sau despre vieti paralele si cate drumuri alternative putem sa avem. - Fiecare incepe de acolo de unde este acum.
Fara presiune, fara comparatii. Life Design nu e goana catre un final in competitie cu ceilalti (desi, de multe ori, asa ajungem sa ne tratam viata – celalalt a fost deja promovat in pozitia x, altii la varsta mea au deja copii, eu habar n-am ce vreau sa fac…).
Wheel of Life poate sa fie fix acest punct de pornire. - Lucrurile care nu pot fi schimbate nu sunt probleme. Devin elemente de context.
Se zice ca, daca vrei sa zbori, nu trebuie sa te intrebi cum sa invingi gravitatia. Ci sa vezi cum poti construi un aparat care sa o navigheze cat mai bine. - Fiecare dintre noi avem elemente care ne ghideaza.
Am vorbit despre valori, despre invataminte trase pana acum, despre resurse personale si despre ce am realizat pana acum.
Un inventar pozitiv care ne ajuta sa vedem ce luam cu noi, in… - The Journey.
Exercitiul in care ne uitam la unde vrem sa ajungem (preferabil, non-material).
Provocator de a-ha-uri, mai ales cand ne-am dat seama ca, desi foarte diferite si in puncte variate ale vietii, impartasim cateva lucruri comune si tare profunde. - Protipare, testare si ancorare in concret.
La final, am pus cateva elemente concrete de plan de actiune pe hartie. Desi, uneori, parca a-ha-urile creeaza mai mult „internal momentum” decat planurile de actiune. Dar, suntem totusi oameni organizati, nu-i asa, deci hai sa si planificam ce facem mai departe. - Bun, si dincolo de asta?
Partea de follow-up si follow-through are nevoie de cateva resurse suplimentare. Un focus regulat pe lucrurile importante. Cate un pic de timp pus deoparte pentru regrupare si intors inspre interior. O prioritizare buna pe luna, care sa se regaseasca in cea pe saptamani. Un flow, un fir rosu care sa ne ghideze, dar de care sa nu tinem prea strans.Primul workshop Colorful Mind – one of many to come, sper.
