De unde imi trag puterea

Zilele trecute, cineva mi-a spus “Stii, faci atat de multe, trebuie sa ai grija de tine.”
“Dar nu ma plang. Din contra, ma bucur ca pot.”
“Esti foarte puternica.”
“…Da, cred ca ma simt puternica.”

Am realizat ca am internalizat senzatia asta de “I can do it” si ca, daca acum ceva vreme, era vitejie oarecum iresponsabila, pe parcurs s-a transformat intr-un fel de tarie asumata.

M-am intrebat de unde vine, si cateva exemple care imi vin in minte sunt ca:

Sunt mama, ceea ce inseamna ca I grew a tiny human inside me, care acum e bine mersi, iar the second tiny human is work in progress. Plus calatoria tare dificila pana in acest punct (infertility is a hard thing to deal with, dar mai multe despre asta in alt episod).

Am realizat ca limitele mele sunt cele pe care eu mi le stabilesc, nu cele asteptate de cei din jur (apropo de intrebarea des primita “Da’ tu cat mai lucrezi? O sa nasti la birou/in conf call/pe skype!”)

Mi-am asumat ca, desi uneori pare ca “le fac pe toate”, o dau in bara cu destul de multe, and that’s fine. To do list-ul meu se muta frecvent de pe o zi pe urmatoarea.

Am o doza de vulnerabilitate si insecuritate pusa bine, suficienta incat sa ma motiveze sa vreau sa fac mai mult. M-am acomodat cu ea, stiu ca frica mea (impostor syndrome, much?) e acolo si ne mai privim din cand in cand cu coada ochiului.

Invat sa ascult mai mult si sa pun nevoia mea de control un pic mai pe planul doi, ceea ce e al naibii de greu, dar si atunci cand imi iese, culmea, ma face sa ma simt mai in charge. Si senzatia asta de progres al propriei mele persoane, de autodevenire, e tare empowering.

Incerc sa gasesc un echilibru intre a desena liniile propriei mele vieti, dar a ramane deschisa pentru ceea ce se poate intampla. Tin mai putin cu dintii de propriile mele asteptari de destinatie, dar am o idee mai clara despre cine sunt eu in proces.

Mi-as dori inca mai mult sa ma iau mai putin in serios, asa cum face Raluca, si sa am un simt al umorului din acela care te face sa iei viata fix asa cum e, plus cu un zambet in coltul gurii. Dar pentru asta ma inspir de la oamenii din jur.

 

Dar tu?
Care sunt lucrurile care te fac sa te simti puternic(a)?

Cateva exemple ar putea fi:

  1. O experienta complet noua
  2. Ceva foarte greu pe care nu credeai ca poti sa-l duci la bun sfarsit
  3. Ceva ce inveti acum, si vezi ca incetul cu incetul iti iese
  4. Ceva ce ai lasat in urma
  5. Combinatia dintre ceea ce zic altii despre tine si realizarea simultana ca de fapt nu mai conteaza ce zic altii despre tine.
  6. …what else?

 

 

10 idei ca sa te reindragostesti…de tine

Pentru ca se apropie Valentine’s Day, Pinterest-ul si Youtube-ul meu sunt invadate de tutoriale tematice. Din fericire nu si Facebook, pentru ca la noi nu prea se sarbatoreste (phew!).

Oricum, fie ca ne gandim la Dragobete sau la Valentine’s, mie mi se pare ca e un moment care celebreaza cam mult dragostea de cuplu, si inevitabil ma gandesc “da’ ce-are daca esti singur? ce, nu poti sa iubesti si asa?”

Sau mai exact, cu e e mai prejos sa te iubesti mai intai pe tine.
De fapt, oare nu de acolo ar trebui sa incepem?

Dincolo de faptul ca sunt ex-fumatoare, ca mananc haotic si ca nu-mi place sa merg la salon, in general cred ca am grija de mine.
Asa ca va propun ca zilele acestea sa facem impreuna un exercitiu de self-love, self-care, sau, mai precis,

  1. Gandeste-te la ce vrei tu, nu la ce asteapta ceilalti.
  2. Pune un pic de timp deoparte doar pentru tine, in fiecare zi.
  3. Imbraca-te in lucruri comode si care te fac sa te simti bine.
  4. Inconjoara-te de oameni cu care ai ce discuta, si pe care ii admiri in mod pozitiv.
  5. Cand racesti (e sezon, deh!) nu te chinui sa muncesti desi nu esti in stare. Ia semnalele corpului tau in serios si ramai acasa. Nicio munca nu e atat de importanta.
  6. Cere ajutor si mai fa loc de inca putin timp. Ca sa nu fii stresat(a), ca sa poti lua lucrurile pas cu pas, sau ca sa mai ai un pic de grija de tine.
  7. Dormi. E poate cel mai simplu lucru pe care poti sa-l faci pentru tine si bunastarea ta.
  8. Exploreaza ceva nou. Plimba-te intr-un loc nou, mananca o mancare pe care n-ai mai incercat-o, sau stai de vorba cu o noua cunostinta.
  9. Gandeste-te la lucrurile pe care le apreciezi la tine, si bate-te pe umar pentru ele. You’ve come a long way.
  10. Ia-ti cateva secunde, chiar acum, sa respiri, si sa fii in corpul tau, simtindu-l pe de-a intregul.

Suntem prea des concentrati in exterior sau pe ceilalti…de asta, mie una, imi prinde tare bine sa ma intorc la mine, macar periodic, avand grija de mine.

De asta, ma bucur ca imi sunt mie o tare buna prietena.

Planificarea saptamanala si zilnica – How To

Daca folosesti un planner, probabil te-ai obisnuit deja ca duminica dupa-masa sa treci prin el si sa planifici saptamana care vine.

Iata cum folosesc eu template-ul de planificare saptamanala. Desigur, multe din ele se potrivesc oricarui tip de planner sau agenda ai folosi (da, chiar si daca te organizezi doar cu Post-It-Notes!) 🙂

  1. Ma gandesc ce se intampla saptamana aceasta, cel mai important. 
    Adica “Asta e saptamana in care…”
    (in cazul meu “sunt singura in weekend, cu Clara”.)
    Sau “incep discutiile pentru evaluari”.  Sau “Am intalnirea aceea importanta miercuri.”
  2. Ma gandesc “retrospectiv” si ma intreb ce trebuie sa se intample ca acel eveniment/evenimente sa decurga cat mai bine. 
    Adica, daca am o intalnire importanta miercuri, cand trebuie sa o pregatesc? Am nevoie doar de timp cu mine sau trebuie sa vorbesc cu alte persoane inainte? Cand ar trebui sa fac asta?
  3. Pun fiecare mare eveniment in zona de “Weekly Goals” si ma gandesc (sau si scriu) ce imi doresc sa iasa din el. 
    Poate din intalnirea respectiva imi doresc sa iasa una de follow-up si semnare.
    Poate din weekend-ul singura cu copilul imi doresc sa avem cateva activitati impreuna doar noi doua (A! Sa iau bilete la teatrul pentru copii!)
    Si asa mai departe.
  4. In zona de TOP 3 de sub titlul fiecarei zi, trec prioritatile zilnice. 
    Adica, intalnirea de miercuri clar va fi una din prioritatile zilei de miercuri.
    Poate si in celelalte zile trebuie sa se intample alte lucruri.
    Si de obicei las un pic de loc, adica nu stiu de duminica ce prioritati voi avea vineri (decat daca sunt lucruri mari, deja stabilite). S-ar putea sa se mai schimbe.
  5. Folosesc cele 3 sectiuni de mai jos ca sa planific dimineata, dupa-amiaza si seara. 
    Am preferat sa las plannerul fara ore, si doar cu 3 sectiuni pe fiecare zi, pentru ca orarul fiecaruia variaza. Nu toata lumea se trezeste la 7, nu toata lumea se culca la 10. Astfel, imi pot organiza fiecare zi asa cum doresc.
    Deja de duminica imi scriu intalnirile deja programate, atat pentru birou, cat si pentru zona personala. De obicei scriu ora in fata fiecarei intalniri, si sunt specifica dar telegrafica, ca sa ocup cat mai putin loc.
    Nu se stie niciodata ce poate aparea in plus.
  6. Uneori folosesc color coding. 
    Adica, scriu cu negru ce e pentru birou,  cu roz pentru acasa si familie, si cu verde pentru mine. Sau incercuiesc cu markerul. Sau folosesc washi tape (scotch din acela de hartie colorat frumos, se gaseste in hipermarketuri) ca sa delimitez o anumita zona (de exemplu o dupa-amiaza cu familia sau o petrecere pe care abia o astept!)
  7. Daca am to-do’s multe, prefer sa le trec separat. 
    De exemplu, folosesc un Post-It-Note ca sa trec ce am de facut, si apoi il pot arunca, dupa ce am completat lucrurile de pe lista.
    Dar e important ca hartiuta respectiva sa o vad langa – nu peste! – ziua in care am de facut lucrurile acelea. Astfel incat sa le asociez si sa vad cand pot strecura (sau amana!) ce am de facut.

Finalmente, ma uit la saptamana ce urmeaza si ma bucur de ce am de facut. Imi doresc sa incep fiecare zi cu optimism si cu o cafea buna, cu scortisoara si cardamom, cu o privire de ansamblu clara si cu gandul ca merg in flow cu viata mea.

PS. Plannerele sunt cu 15% reduse in aceasta perioada!

Life Design – Cum a fost primul workshop

Ieri am avut primul workshop tinut din “pantofii” Colorful Mind. Cu un grup foarte mic, dar atat de engaged si de deschis, incat am plecat inspirata, energizata si tare dornica sa mai fac asta, cat de curand, si cat mai des.

Cred ca asa te simti cand ceea ce creezi intalneste cautarea altcuiva.

Vreau sa povestesc putin despre ce a fost vorba, in speranta ca poate mai multi dintre voi isi doresc sa treaca de copertile unui planner si sa priveasca lucrurile si mai in ansamblu.

  1. Life Design e o stiinta pe bune.
    Exista chiar un institut la Stanford, iar fondatorii acestuia au scris si o carte (pe care am citit-o, e utila) si au livrat si doua speech-uri TEDx – primul aici si al doilea aici.
    Si multe alte filmulete si speech-uri, pe care le gasiti usor cu un search pe Youtube. Deci, resurse sunt.
    Si nevoia, odata ce trecem peste senzatia de vulnerabilitate pe care ne-o da asumarea personala a faptului ca…nu prea stim ce vrem de la viata…este MARE.
    Vrem sa ne dezvoltam, sa invatam, sa mergem intr-o directie pozitiva si sa fim mai buni…dar uneori nu ne imaginam ca poate sa existe un “algoritm” care sa ne ajute. Si acesta poate sa fie unul.
  2. Se bazeaza pe Design Thinking.
    …care e un mod de gandire folosit in procesul de creatie pentru noi experiente sau produse. Si, pentru ca viata e in sine o experienta si poate fi “designed”, de ce sa nu-l imprumutam si aici?
  3. Dar…nu e o stiinta exacta.
    Unul din cele cateva principii despre care am discutat la inceput, e ca orice plan e bine sa mearga intai inspre “deschis”, sa fie “wild”, sa aiba multiple ramificatii si posibilitati. Abia apoi poate sa convearga inspre ceva concret.
    De multe ori cand ne stabilim un tel sau o viziune de viata, ne incrancenam in ea, iar rezultatul devine mai important decat drumul in sine.
    Si, pentru ca Universul are moduri nebanuite de a face lucrurile sa se intample, am discutat despre ce inseamna sa ai un echilibru intre viziune si letting go, sau despre vieti paralele si cate drumuri alternative putem sa avem.
  4. Fiecare incepe de acolo de unde este acum.
    Fara presiune, fara comparatii. Life Design nu e goana catre un final in competitie cu ceilalti (desi, de multe ori, asa ajungem sa ne tratam viata – celalalt a fost deja promovat in pozitia x, altii la varsta mea au deja copii, eu habar n-am ce vreau sa fac…).
    Wheel of Life poate sa fie fix acest punct de pornire.
  5. Lucrurile care nu pot fi schimbate nu sunt probleme. Devin elemente de context.
    Se zice ca, daca vrei sa zbori, nu trebuie sa te intrebi cum sa invingi gravitatia. Ci sa vezi cum poti construi un aparat care sa o navigheze cat mai bine.
  6. Fiecare dintre noi avem elemente care ne ghideaza.
    Am vorbit despre valori, despre invataminte trase pana acum, despre resurse personale si despre ce am realizat pana acum.
    Un inventar pozitiv care ne ajuta sa vedem ce luam cu noi, in…
  7. The Journey.
    Exercitiul in care ne uitam la unde vrem sa ajungem (preferabil, non-material).
    Provocator de a-ha-uri, mai ales cand ne-am dat seama ca, desi foarte diferite si in puncte variate ale vietii, impartasim cateva lucruri comune si tare profunde.
  8. Protipare, testare si ancorare in concret.
    La final, am pus cateva elemente concrete de plan de actiune pe hartie. Desi, uneori, parca a-ha-urile creeaza mai mult “internal momentum” decat planurile de actiune. Dar, suntem totusi oameni organizati, nu-i asa, deci hai sa si planificam ce facem mai departe.
  9. Bun, si dincolo de asta?
    Partea de follow-up si follow-through are nevoie de cateva resurse suplimentare. Un focus regulat pe lucrurile importante. Cate un pic de timp pus deoparte pentru regrupare si intors inspre interior. O prioritizare buna pe luna, care sa se regaseasca in cea pe saptamani. Un flow, un fir rosu care sa ne ghideze, dar de care sa nu tinem prea strans.Primul workshop Colorful Mind – one of many to come, sper.

Despre meditatie

Putine sunt lucrurile care m-au ajutat sa fiu organizata mai mult decat meditatia.
Suna ironic, pentru ca practic, e timp pus deoparte ca sa nu faci nimic. Stai si te uiti in gol. Sau cu ochii inchisi. Cel putin asa pare.

Insa, de fiecare data cand am reusit sa meditez sustinut (adica mai multe zile la rand) si chiar sa imi fac un obicei din asta, am vazut beneficii.

De exemplu:

  • Am fost mai putin obosita chiar daca dormisem putin.
    De fapt, de obicei asta a fost boost-ul de care am avut nevoie in repetate randuri, ca sa ma reapuc de meditat. Am o minte anxioasa si neobosita si  imi fac prea usor griji, asa ca imi e usor sa (re)devin insomniaca.
    In plus, se pare ca jumatate de ora de meditatie echivaleaza cu o ora de somn (who wouldn’t want that?)
  • Am fost mai calma si mai pozitiva, chiar daca inainte aveam o stare proasta (recititi cele de mai sus)
  • Mi-au venit idei imediat dupa aceea. Pentru ca mintea clara e mai productiva, de multe ori dupa ce am meditat am gasit solutii simple la probleme care inainte ma framantau.
  • M-am simtit eu mai bine cu mine. Uneori atunci cand meditez, se intampla ceea ce budistii numesc “the mind like the open sky” sau un fel de vastitate deschisa si calma, pe care imi e tare bine sa o locuiesc.

Boon. Si atunci, cum meditam?

In primul rand, ideile de mai jos sunt adaptari ale unei amatoare care mediteaza on and off de mai multi ani si care e o cvasi-lenesa cu mare nevoie de confort. Adica, I don’t do it by the book. Sunt oameni care se pricep la asta muuult mai bine decat mine, am tot respectul pentru ei.

Ei zic ca e bine sa o faci dimineata, imediat dupa ce te trezesti, pentru ca imprima o senzatie de calm intregii zile. Eu una, sunt in priza de obicei cand ma dau jos din pat, asa ca singurele dati cand am meditat dimineata au fost cele in care m-am trezit la 4 si n-am mai putut sa dorm (insomniaca, remember?)

Deci, ori dimineata la trezire, ori seara, inainte de culcare (ideal, fara sa adormim,  pentru ca meditatia nu ar trebui sa fie un sedativ).

Putem sta ori pe un scaun, ori in pozitia lotus (da, si mie imi amortesc picioarele, se pare ca trebuie sa fii ori guru care face asta zilnic de 10 ani, ori sa ai niste tendoane foarte elastice…), ori intinsi (dar fara sa adormim, ceea ce devine cam greu). Eu de obicei stau intr-o pozitie confortabila, asezata si cu spatele drept. Il sprijin, pentru ca se intampla des sa ma doara, si mi se pare mai important sa meditez decat sa ma gandesc la vertebrele mele.

Apoi, mediul trebuie sa fie linistit, normal luminat si oarecum racoros. Cu ochii intredeschisi sau inchisi.

Ei (budistii adica) zic ca cel mai bine e sa ii dai mintii un element pe care sa se concentreze. Acesta poate sa fie un obiect extern, o numaratoare sau mintea insasi (adica sa observi ca gandesti, sa realizezi asta si totusi sa ramai in afara gandurilor; ceea ce mi se pare cel mai greu si e the ultimate job of meditating – si de fapt, elementul care mai tarziu ne ajuta sa fim self-aware si sa putem iesi din crize emotionale).

Si cat timp? Pai, cat poti, dar e mai bine sa meditezi regulat cate 5-10 minute zilnic, decat o data pe saptamana o ora intreaga.

Eu folosesc o aplicatie pe care nu o pot lauda indeajuns, se numeste Headspace, si vine cu niste meditatii tematice (poti medita pe fericire, pe acceptare, pe eliminarea anxietatii etc), vine cu variante scurte (de 2 minute) sau variante avansate super lungi si neghidate…you name it. O folosesc de cativa ani si pentru mine e elementul care ma ajuta sa “ma tin” de fiecare data cand ma reapuc 🙂

Am mai citit si cateva carti si am urmarit TED talks, iar cele mai faine resurse sunt aici:
Andy Puddicombe (fondatorul Headspace): https://www.youtube.com/watch?v=qzR62JJCMBQ
Matthieu Ricard (calugar budist care a si demonstrat stiintific impactul meditatiei asupra creierului) – a scris si o carte “The Art of Meditation”
si a povestit scurt despre asta aici: https://www.youtube.com/watch?v=LNFROp9uqAs
Despre meditatie de pe canalul Headspace: https://www.youtube.com/watch?v=t_yXe_6mYTA

Haideti, vine weekendul. Poate reusim macar 3 zile la rand sa legam cate 10 minute de meditatie 🙂

A case of the Mondays, sau despre ironia lucrurilor care merg prost

Cand planifici, tinzi sa te iei foarte in serios.
La urma urmei, inseamna ca tu controlezi ce se intampla cu timpul tau, cu viata ta.

Din fericire, Universul are caile sale nebanuite de a ne demonstra ca nu e chiar asa.

Cand te trezesti dimineata si nu ti-a sunat ceasul si esti deja in intarziere.
Versi cafeaua pe tine si nu ai o alta haina curata sau calcata.
Traficul e atat de aglomerat de parca toata lumea din oras a plecat la fix aceeasi ora.
Te mai suna si mama sa te intrebe daca nu cumva ai uitat ca ai chestia aia importanta pe care ai promis ca o faci pentru ea.

Ajungi la birou si descoperi ca a mai aparut o criza.
Pentru ca mananci pe fuga, ti se mai face si rau si ajungi inapoi acasa praf de oboseala si nu vrei decat sa dormi.

Si descoperi ca s-a luat curentul si  frigiderul s-a dezghetat iar acum in fata lui e o balta mare de apa pe jos.

 

Ce-i de facut?

Nimic.

Literally, nimic.

In general, imi place sa cred ca daca lucrurile merg prost, e pentru ca ceva trebuie schimbat. De obicei e propria incrancenare si iluzie a controlului.

Cineva mi-a spus la un moment dat ca atunci cand ne incrancenam e ca daca incercam sa intram intr-un loc cu usi glisante si geamuri proaspat curatate, si ne lovim de prea multe ori de geam, in loc sa ne dam seama ca usa e altundeva.

Asa ca incerc sa zic Da atunci cand am o zi proasta, si sa caut acel lucru pe care l-am abordat prea incrancenat…si sa-i dau drumul.

Ceea ce, stiu, e atat de greu. Because we’re do-it-all perfectionists.
Poate ca de asta si o patim 🙂

 

Sa avem o saptamana productiva, si chiar si atunci cand lucrurile nu merg asa cum ne dorim, sa fim ok.

 

Cum sa folosesti un planner zilnic – ghidul incepatorului


E inceputul lunii ianuarie. Ceea ce inseamna ca probabil ai un planner sau un caiet de notite nou (nu neaparat acesta, dar intelegi ce vreau sa spun 🙂 ).

Majoritatea celor care incep un planner o fac plini de bune intentii, de dorinta de organizare personala, de dragul de a-si pune viata in ordine.
Probabil ca si tu te-ai gandit, pe prima pagina:
“Anul acesta vreau sa fac in sfarsit X, si daca ma organizez bine, sigur o sa reusesc!”
“Anul acesta vreau sa fiu fericit(a)!!”
“Anul acesta vreau sa am mai mult timp pentru mine!” (Asta-s eu. Cu un toddler acasa, job full time si bebe pe drum…da, hard job, nu-i asa?)
“Anul acesta vreau sa ma vad mai mult cu prietenii!”
“Anul acesta vreau sa nu mai intarzii asa de des la fiecare intalnire!!”
…si asa mai departe.

Insa odata ce zilele trec, parca se instaleaza lancezeala si un dulce confort, si “uiti” sa mai planifici. Iar plannerul ramane in sertar, zilele se aglomereaza si cumva, ajungi inapoi de unde ai plecat.

Iata cateva idei ca aceste lucruri sa NU se intample.
Iata cum ai putea chiar sa te tii de a folosi plannerul zilnic.

  1. Sa stii ce vrei de la el. 
    Daca e doar o “corvoada” sau un soi de responsabilitate (cam ca spalatul pe dinti), e usor sa uiti de planificarea zilnica.
    In schimb, daca ai un scop clar in spate (“Vreau sa planific ca sa…am mai mult timp pentru X”), motivatia e clara.
    Gandeste-te care e motivul pentru care vrei sa te organizezi mai bine.
    Care e intentia din spate?
  2. Sa stii orientativ ce vrei sa realizezi. 
    Daca ai un fel de obiective pe termen mai lung, de exemplu pe 3 luni, e ca si cand ai avea un “deliverable” cu un “deadline”. Da, nu ai un sef care sa ti se uite peste umar si sa iti aduca aminte. Tu esti propriul tau sef. Ceea ce e, intr-un fel, mai greu.
    Tu ce vrei sa realizezi pana la finalul lunii martie?
    Cum trebuie impartite aceste lucruri, pe luni, astfel incat sa se si intample?
    Eu una, vreau sa pun in aplicare 2 idei noi pentru Colorful Mind, sa pictez cateva coperti primavaratice, sa scriu cel putin saptamanal pe blog,  sa-mi inchid obiectivele la job pe anul precedent, sa ies un weekend in 2 undeva in tara, sa o dau pe Clara cu succes la gradi… si sa ma pregatesc sufleteste pentru venirea surorii ei mai mici.
  3. Sa iti pui deoparte jumatate de ora in fiecare duminica dupa-amiaza pentru a planifica saptamana ce urmeaza. 
    Sunt atatea beneficii pe care le ai daca te gandesti la saptamana ce urmeaza!!
    Uneori mi se pare ca e chiar mai important decat planificarea zilnica!
    Adica:
    – stabilind 3-5 prioritati pentru saptamana respectiva te ajuta sa ai o privire de ansamblu si sa “tragi linie” mai usor la sfarsit.
    – te poti uita si la prioritatile pentru tine sau celelalte zone ale vietii tale (nu doar munca).
    – daca iti faci lista de meniu, nu risti sa ajungi cu frigiderul gol si uitandu-te dezorientat… “Bun, si eu in seara asta ce mananc?”
    – sansele sa uiti de ceva important (de exemplu programarea aceea la medic) sunt minime.
    Deci, gaseste un spatiu macar pentru a scrie cateva puncte majore de realizat, si apoi imparte-le pe zile, pentru saptamana ce urmeaza.
  4. Planificarea zilnica – cat de in detaliu? 
    In primul an in care am folosit un planner, nu imi scriam toate intalnirile. Mi se parea superfluu, pentru ca le aveam si asa in Outlook, in telefon, primeam remindere, era imposibil sa uit de cate ceva.
    Insa, in momentul in care am inceput sa le trec in planner cu chenare si cu timpul alocat (inclusiv de pregatire), a inceput sa imi fie si mai evident cat de multe erau, sau cum se suprapuneau, sau ca trebuie sa fac niste alegeri, sau ca pur si simplu NU MAI E LOC pentru altceva.
    Si a fost nevoie sa prioritizez.
    Am inceput cu timpul liber, punandu-mi cate un singur lucru de realizat pe seara, dupa ce plecam de la birou.
    Apoi am incercat sa imi scriu si sa aloc timp si pentru lucrurile la care trebuia sa ma gandesc (acel “knowledge work”-time), nu doar pentru sloturile in care “faceam” ceva.
    Apoi am inceput sa folosesc culori si totul a devenit mult mai fun (si mai incarcat).
    Am inceput sa adaug idei inspirationale si colorate.
    Sau lucruri faine care s-au intamplat si pe care voiam sa le tin minte.
    Si asa a inceput sa imi placa nu doar sa las plannerul deschis, pentru ca ma facea sa zambesc, ci si sa ma uit in urma si sa vad ce am realizat.
  5. Priveste in urma cu drag, cu recunostinta si cu mandrie. 
    Ia-ti timp (o data pe saptamana sau macar de 2 ori pe luna) sa privesti in urma la notitele tale, la to do lists, si fa un bilant.
    Ce ai realizat?
    Ce nu ti-a iesit? De ce? Ai putea sa inveti ceva din asta?
    Ce ai descoperit nou despre tine?
    Scrie-ti o lista lunara de realizari – ele nu trebuie sa fie materiale sau livrabile; pot fi lucruri abstracte pe care le-ai invatat.
  6. Tine plannerul acolo unde esti cel mai des. 
    Chiar daca nu il vei purta in fiecare zi cu tine (eu nu o fac, dar stiu oameni care nu se despart de organizerul personal), tine-l acolo unde esti cel mai des (ori la birou, ori acasa). Acolo unde vei vrea sa il deschizi si sa lucrezi cu el. Acolo unde iti va fi o inspiratie sa te uiti si sa te gandesti ca esti mai aproape de ceea ce ti-ai propus.

Spor si o zi senina!

Roata Vietii – sau cum sa folosesti un instrument pentru echilibru

In plannerul Colorful Mind, unul din primele instrumente incluse e Wheel of Life (sau Roata Vietii). El vine cu instructiuni atasate, insa nu e neaparat necesar sa cumperi plannerul pentru a folosi acest instrument.

Roata Vietii e unul din acele instrumente simple dar puternice, care iti arata “unde esti ACUM”. Si, evident, fiind la inceput de an, tindem sa ne gandim la viitor si la ce vrem sa realizam, insa primul pas e sa vedem de unde plecam.

Ca multe din lucrurile simple, dar eficiente, el se bazeaza pe principiul ca “viata e complexa si are multe aspecte” 😀 adica, oricat am munci uneori in una din zone, vor ramane altele neacoperite. De multe ori ne comparam cu alti oameni in zone in care acestia exceleaza, dar nu stim de fapt ce sacrificii se ascund in spatele rezultatelor.
Totul e sa incercam sa pastram un echilibru, pe care noi insine il defininim.

“Roata Vietii” se gaseste usor de downloadat cu un search, insa ti-o poti desena si singur.

Pasul 1.
Deseneaza un cerc, pe care sa il imparti apoi in 8 felii egale (da, ca pe o pizza).
Numarul de 8 nu e batut in cuie, insa am observat ca e cam greu sa ai mai mult de 8 zone in viata care sa fie importante. Dar, by all means, daca vrei sa incluzi 10 sau 12, poti face si asta.

Pasul 2.
Denumeste fiecare zona din Roata, adica fiecare felie. Gandeste-te la toate aspectele vietii tale, atat cele care se refera la tine, cat si la cei mai apropiati din jur, sau la cei mai putin apropiati, dar asupra carora ai impact.

De obicei, cele mai des intalnite sectiuni sunt:
Dezvoltare personala
Familie
Sanatate
Cariera (munca)
Spiritual
Comunitate
Prieteni (viata sociala)
Cuplu
Contributie (comunitate)
Invatare (studii, scoala)
Finante
Distractie (recreere)

Dupa cum vezi, am inclus mai mult de 8 nume – ramane sa le alegi tu pe cele care definesc viata ta si zonele importante din acest moment (sau poti alege altele!)

Pasul 3.  
Completeaza din interior spre exterior, cat de multumit esti de unde te afli in fiecare sectiune. Poti desena o grila cu 10 puncte, astfel incat sa fie usor sa compari sectiunile intre ele.
Din nou, tu singur definesti ce inseamna “multumit”. Nu tine de cat timp petreci in sectiunea respectiva (daca ar fi asa, ar trebui ca toti corporatistii sa aiba scor maxim la “cariera”), ci de cat de implinit te simti cu locul in care esti.
Eventual, poti cere feedback de la cei apropiati, insa acesta ar trebui sa fie doar un punct de check, nu sa determine scorul final. (desi, daca tu simti ca esti 10 la cuplu, iar iubitul/iubita ta spune ca simte un 4, poate ar trebui sa iti dea de gandit).
Aici eu de obicei folosesc culori diferite, tocmai ca sa pot vedea mai usor diferentele intre sectiuni.

Pasul 4. 
Gandeste-te DACA vrei sa schimbi ceva, si daca da, CE.
Roata Vietii nu e un instrument prescriptiv.
Cum ziceam la inceput, iti spune unde esti, dar tu determini daca acest loc e ok sau nu. Tu stii ce inseamna echilibrul pentru tine.
Poti avea un “varf” la una din zone, care are impact negativ asupra altora si acestea sa fie aproape de minim, insa acest lucru sa fie unul asumat, discutat si agreat.

Pasul 5 (optional). 
Scrie ce vrei sa schimbi, sau care sunt zonele pe care vrei sa te concentrezi in urmatoarele luni (mie un an mi se pare prea mult; cred ca o data la 3-4 luni ar trebui sa ne uitam din nou unde suntem).
Din nou, discuta si cu cei apropiati, mai ales daca vei avea nevoie de sprijin.
Si posteaza sau agata undeva la vedere aceste lucruri.
In planner (shameless promo), am inclus doua pagini de Areas of Focus care vin imediat dupa Wheel of Life, tocmai ca tu sa le ai la indemana permanent.
Iar in fiecare luna (si apoi, saptamana), Monthly si Weekly Goals ar trebui sa se bazeze pe aceste Areas of Focus.
Doar, daca ai spus ca vrei sa te concentrezi pe ceva, prioritatile tale acolo ar trebui sa se regaseasca, nu?

 

In final, spor la colorat, la gandit si curaj pentru a privi rezultatul in fata.
Wheel of Life nu e un exercitiu usor, insa poate avea un impact extraordinar pe termen lung.

(sursa pozei)

 

 

 

2017: Ce ai invatat nou?

E ultima zi din acest an. Probabil te-ai gandit deja la ce a mers bine si ce nu, ai tras o linie si ti-ai pus cateva dorinte pentru anul ce urmeaza.
(daca n-ai facut asta, probabil ca esti unul din aceia care dau ochii peste cap atunci cand vad posturi de genul celui de fata. Bear with me.)

De obicei, la final de an, oamenii se impart in cateva categorii:
– cei foarte self-aware, care isi scriu lucrurile pentru care sunt recunoscatori, intentiile pentru anul ce urmeaza, trag invataminte si, in general, isi doresc sa evolueze in mai bine;
– cei care isi doresc sa faca asta, dar nu apuca, sau n-au chef pur si simplu
– cei care isi fac liste cu ce vor sa bea in noaptea de Anul Nou, si mai vedem noi dupa aceea.

Pe mine m-a pus pe ganduri un articol citit acum cateva saptamani, in care am vazut ca de fapt invatamintele nu trebuie sa fie unele fenomenal de profunde. Poate ai invatat cum se face o cafea buna (tot respectul!). Sau poate ai reusit sa dormi mai bine noaptea (cum reusesti??)

Concluzia e, ca daca tragi linie, intotdeauna e ceva nou si fain intr-un an care a trecut. In mod paradoxal, uneori experientele negative ne invata cel mai mult.
Eu una, am descoperit ca in mijlocul unor perioade dificile am reusit sa gasesc un calm si un echilibru bazat pe empatie, pe care nu credeam ca il am. Sunt o persoana destul de anxioasa, si imi e tare usor sa ma gandesc doar la cum sufar eu, daca cineva ma raneste. Ei bine, mai nou, de cateva ori, am reusit sa fiu mai putin egoista si sa ascult, sa vad lucrurile din perspectiva celuilalt.

Inspirata de acest lucru, am intrebat inca cateva femei foarte faine din comunitatea de mame in care ma invart, lor ce le-a adus acest an.  Si iata ce au spus ele:

Diana: “Simt că e anul cu cea mai mare creștere a mea și asta 90% datorită vouă, a ceea ce am văzut în voi, a ceea ce am făcut și am învățat datorită vouă.”

Gabi: “Eu am “re-invatat” despre puterea intenției si despre cat de important e să te pregatesti. Ca in training sau public speaking “who fails to prepare, prepares to fail”.

Claudia: “Am invatat ce inseamna dragostea adevarata, si nu ca ar fi venit de la mine, ci am simtit-o de la altcineva si am recunoscut-o ca si cum as fi stiut-o dintotdeauna (desi nu cred ca o mai vazusem pana atunci). Am invatat ca iti poti face prieteni fara sacunosti persoanele respective . Am invatat ca este ok daca unele persoane aleg sa plece din viata ta desi erau acolo de muuuuulti ani. Am invatat ca nu mori daca traiesti cu doar 2-3 ore de somn pe noapte timp de 6 luni (dar nici bine nu-ti e). Am invatat ca parintii mei nu sunt zeii perfecti pe care-i credeam eu (si probabil nici eu nu voi mai fi la un moment dat pentru copiii mei). Am invatat multe despre limitele corpului uman. Dar si despre rolul mentalului in a-l obloji. In general am aflat ca eu nu mai sunt eu si ca trebuie in 2018 sa “invat” cine sunt eu din nou.”

Anca: “Din pierderea tatalui meu am invatat sa iau fiecare zi asa cum e, sa ma bucur de ea ca nu stii urnatoarea ce rezerva.  Inca invat sa fiu mai toleranta si sa ma relaxez.”

Diana: “Eu care eram fricoasa familiei am invatat cat de puternica sunt de fapt. […] Si am invatat ca numai daca ma iubesc pe mine si daca ma tratez cu intelegere si respect pot fi o mama buna.”

Tiberia: “Am invatat, scolareste, citind si ascultand mult, sa zambesc si sa ignor atunci cand stiu ca nu pot schimba ceva. Am invatat sa iau oamenii asa cum sunt si sa inteleg de unde vin comportamentele lor. […] Acum stiu care sunt lucrurile care conteaza cu adevarat si sunt in continuu proces de separare a rolurilor pe care le am. Am aflat ca cel cu care imi impart viata de putin timp are incredere in mine 100% si ma straduiesc mereu sa fiu varianta mea cea mai buna.”

Alexandra: “Am invatat despre non-violent communication si am inceput sa o integram in viata noastra (al naibii de greu), am invatat ca pe primul loc sunt eu, apoi sotul, apoi copiii, – cu noi doi fericiti, si ele vor fi ok –  am invatat sa imi ascult si respect corpul si pe partea asta 2018 va avea un rol semnificativ. Am invatat most of all sa fiu prezenta in viata mea.”

Corina: “Am inceput sa invat sa zic nu. Dar mai e mult de lucru. Damn hard for does it all woman care sunt. Sa-mi aleg bataliile, sa nu evit discutiile open si in general sa fiu zen cu imperfectiunea.”

Patricia: “Am învățat ca sunt mai puternică decât credeam si ca pot avea incredere in intuiția mea. Ca relațiile se transformă în timp si nu toate supraviețuiesc and that’s ok. Din pierderea cuiva apropiat am învățat sa nu mai aman, pentru ca timpul nu este nelimitat.”

Catalina: “Cred ca anul acesta am devenit mai mult “femeie” decat “fata”…cel putin la nivelul in care ma percepeam eu :), ceea ce a adus ceva mai multa hotarare si incredere in sine. Am mai invatat ca oricat ai vrea, nu le poti face pe toate si ca trebuie sa alegi si sa iti asumi rolul in care vrei sa fii intr-un anumit interval de timp si ca e ok sa gresesti, sa nu fii cel mai bun.”

Ana: “Am invatat ca tot ce ma tine pe linia de plutire este zambetul fetitei mele. Si cum ma striga si cum ma iubeste. Este ceva ce nu credeam ca voi simti vreodata. Este implinirea de care avem nevoie. Daca ea e bine, eu trebuie sa fiu bine. Chiar daca nu sunt perfecta.”

Cristina: “Am devenit mama și am învățat sa fiu prezenta și conectata cu puiul, atenta la cum și ce îmi comunica. Am învățat sa îmi setez mintea și sa am răbdare cât e nevoie, cu dragoste și bunătate. Acum învăț sa cer ajutorul și sa comunic gândurile mele in relația de cuplu. Am descoperit ce minuni poate face iubirea! Și la 34 ani am înțeles ca munca nu e totul in viața asta! Ca eu sunt mai mult decât ce făceam pe plan profesional.”

Gabriela: “Am invatat ca fiecare e responsabil pentru viata sa si ca am nevoie sa imi iau viata mea în mâini fara sa mai caut scuze în jurul meu;  am invatat ca trecutul meu nu ma definește ca om dar ca sunt importante lecțiile primite, am invatat ca viata de adult e plină de probleme/ oportunitati/ contexte si ca cel mai mult conteaza cum alegi sa reacționezi si de ce reactionezi la ele, ce parte a paharului vrei sa vezi si ce poti invata din asta;  am invatat sa prețuiesc adevăratele prietenii, sa imi aleg mai bine in ce sau cu cine imi petrec timpul liber; am invatat sa fac sacrificii dar si sa încerc să caut o balanță si sa ma pun si pe mine în ecuatie;  am invatat cat de important e să te conectezi la tine si la cei din jur, sa trăiești plenar fiecare moment, asa cum vine el, cu orice fel de încărcătură si bagaj emoțional ptr ca timpul zboara.”

Ame: “Un copil este un real barometru al relatiei parintilor si oglindeste in comportament tot ce mocneste nespus in cuplu, deci trebuie sa ne rezolvam pe noi ca sa fie bine si ei; am mai invatat in mod dureros si pe propria piele ca incercarile de a o repara pe ea sunt useless fara a ma repara pe mine si a privi lucrurile din perspectiva ei, am realizat ca am facut atatea greseli in a fi parintele primului copil – si probabil voi mai face – dar relatia poate fi si trebuie mereu reparata si iese puternica din fiecare zguduire daca ne reconectam autentic.”

Andra: “Anul asta a fost a doua decizie din viata mea care, desi m-a speriat putin si m-a facut sa ma gandesc ca sunt inconstienta, m-a facut cu adevarat fericita: sa stau langa cel mic si sa las pe mai tarziu putin altele care mi-ar fi cerut mult timp si energie (nici nu conteaza ce, nu neaparat jobul actual). ”

Andreea: “Am invatat ca dragostea de mama nu se imparte, ci se dubleaza, pentru ca a venit surioara mai mica, un taifun de copila cu colici, reflux, mers la 10 luni singura, 8 dinti si 4 masele la 11 luni, dar care m-a invatat tot ce n-am stiut cu primul copil, si cel mai importanta a fost rabdarea. Am invatat ca atunci cand spui “nu mai pot” vine greul, asa ca mi-am depasit demult limitele si inca o fac. Am invatat ca in relatia de cuplu eu sunt cea care aduc zenul si daca eu il pierd se pierde zenul intregii familii (aici e o responsabilitate prea mare si trebuie gasite solutii). Am schimbat locuinta, am renovat cu bebe si toddler de 3 ani, am schimbat gradinita…
Am invatat ca relatii de prietenie de peste 15 ani aproape mor sau poate doar se transforma, eu inca nu inteleg procesul.”

Eu una m-am simtit extrem de inspirata de intelepciunea gasita in jurul meu, si tare norocoasa ca am in jur atatea persoane de la care pot invata. Desi nu constientizasem, am facut click cu foarte multe din experientele si invatamintele de mai sus, si asta doar imi da si mai multa incredere in faptul ca, dupa propriul suflet, cel mai bun mentor e persoana de langa tine.

Sa zicem multumesc si farewell (auf wiedersehen, good night) anului care a trecut, si sa avem un an (si) mai bogat in fata.

 

Bilant de final de an

Am inchis comenzile pe site si am terminat livrarile.

Maine plecam intr-o binemeritata vacanta. Ma rog, vorba vine, caci atunci cand ai copil mic, vacanta nu prea e vacanta, ci munca full time. Dar ne amagim ca poate macar mailuri n-om citi si ne-om plimba prin zapada. Sa vedem ce ne rezerva vremea. Si traficul.

Acestea fiind zise. am facut un mic bilant de final de an, si el arata cam asa:

M-am apucat de gandit plannerul pe la final de iulie. Doua luni, cate 10 ore pe saptamana, am pictat la el, si apoi a urmat partea de layout grafic.
Dupa inca vreo luna aveam deja fisierul final, iar in octombrie primul prototip.

Campania de crowdfunding a fost mult peste asteptari, am atins targetul de finantare in timp record (circa o saptamana), iar pana la finalizarea timpului activ ajunsesem aproape de 260%.

Dupa ce am incheiat campania, am mutat direct comenzile pe site, iar ele au continuat sa curga.
Am muncit simultan la procesat comenzi din crowdfunding, livrari, facturi, proiecte noi. Did I mention ca avem un copil mic, care cere atentie? Si inca unul pe drum? Da…hai ca meritam sa ne batem pe umar, ca n-a fost usor.

Ce lucruri au mers neasteptat de bine: 

  • Sustinerea prietenilor si a cunostintelor din toate cercurile mele sociale. Am fost uimita, recunoscatoare si profund impresionata de toate reactiile extrem de pozitive la ceea ce am creat.  Datorita voua, campania primeste dublarea targetului de finantare (pe baza numarului de sustinatori).
  • Continuarea comenzilor de pe site. Desi credeam ca toata lumea care a vrut sa comande, a comandat, dupa finalizarea campaniei au continuat sa curga cereri pe site, pana cand am fost nevoita sa opresc comenzile, pentru ca nu mai aveam timp.
  • Calitatea si nivelul profi al materialelor si furnizorilor cu care am lucrat. Am avut noroc de colaboratori deschisi, dornici sa ajute si tare intelegatori. Era unul din lucrurile de care imi era cel mai teama ca antreprenor. Dar au functionat recomandarile.
  • Disponibilitatea altor antreprenori si mentori de a sta de vorba cu mine. Recunosc, nu am folosit acest ajutor pe cat ar fi trebuit, insa tot sunt tare bucuroasa ca acolo unde am batut la usa am gasit idei si tips care m-au inspirat.
  • Cererile de colaborare corporate, la care nu speram deja in primele luni de activitate. A fost un alt semnal ca exista incredere in ceea ce pot crea, si m-am bucurat sa pot face inca niste instrumente frumoase si utile de planificare.

Ce nu a mers bine si ce invataminte am tras din asta:

  • Numarul foarte mare de comenzi intr-un timp foarte scurt: 250 de plannere si aproape 100 de notebooks intr-o luna si jumatate. Desi am incercat sa fac o pre-planificare a stocurilor, mi-a fost imposibil fix din cauza modelului de business bazat pe customizare. Cu alte cuvinte, mi-am taiat singura craca de sub picioare si a trebuit sa am un soi de “Just-In-Time” fortat.
  • Timpul petrecut cu packaging-ul. Am fost bucuroasa sa gasesc modalitatea de ambalare in plicuri A4+ cartonate (deci, usoare), insa nu am preconizat ca fiecare comanda va trece prin aproape 10 pasi: asamblare plic, lipit sticker pe el, pus freebies in planner, pus felicitare in plic, pus carte de vizita, infasurat in folie, pus in plic, scris adresa, sortat in functie de destinatie.  Drept urmare, multe nopti si seri, dupa ce culcam copilul, stateam sa verificam ce comenzi au mai fost confirmate, ce vor oamenii si cum sa le asamblam mai repede.
  • Diversitatea cererilor. Desi spiridusii de la Ejump m-au ajutat nespus (ca si cu intreg site-ul) si au facut un super formular de comanda care se centraliza automat in Excel, nu am preconizat ca (1) multi oameni nu vor verifica adresa de yahoo/contul de facebook cu care au contribuit pe Startarium sau ca (2) vor uita ce au comandat (deci, a trebuit sa facem cross-check) sau ca (3) au preferinte extrem de specifice apropo de livrare sau limitari de disponibilitate. Ceea ce a insemnat timp aditional pentru customer service.
  • Tracking-ul. Pentru ca vorbim de circa 170 de pachete facute si livrate in circa 5 saptamani (de 2 oameni), nu am mai petrecut timp sa tinem evidenta care pachet cand a fost livrat si cu ce curier.  De verificat AWB-uri, nici atat. Am avut noroc ca pana acum doar un pachet a fost blocat (si sper ca va fi cules maine), caci altfel puteam sa fim really in trouble.
    Speranta mea este ca nu am uitat pe nimeni…
  • Automatizarea, centralizarea si platile. 
    Pentru ca nu am online payment, fiecare comanda pe site se finalizeaza cu factura. Pe care  o fac eu manual si se trimite catre client, iar apoi ar trebui sa verific personal daca a fost platita si sa initiez productia comenzii ulterior. Pentru ca (din cauza timpului foarte scurt) nu imi permit sa fac asta, am mers pe incredere si am livrat direct. Din fericire, clientii au fost de buna credinta si au platit rapid, insa pe viitor va trebui sa gasesc solutii mai eficiente, atat pentru emitere facturi instant, cat si pentru urmarirea platilor.
  • Out of stock-ul la notebooks. 
    Desi nu pare, notebook-ul este cel mai dificil produs, fiind cusut si legat manual. Are un timp de productie lung (2 saptamani) ceea ce il face “bottleneck-ul” business-ului. Si, din cauza ca pentru comenzi aveam nevoie de optiuni de coperti, si din cauza confirmarilor tarzii, am ajuns sa avem out of stock, atat la plannere cat si la notebooks, intr-o seara cand ne-am trezit ca nu mai avem de niciunele.
    Pe viitor va trebui sa gandesc un sistem mult mai eficient de pre-comanda si sa operez cu un stoc minimal dar suficient de flexibil.
  • Break-even-ul si cash flow-ul.  
    Desi am gandit o structura de cost, zic eu, rezonabila, nu am estimat ca, din cauza out of stock-ului tarziu, voi comanda niste buffere prea largi cu care voi ramane pe stoc (deci, cash blocat). Drept urmare, la final de an suntem, pe comenzi brute, abia la break-even. Noroc cu dublarea finantarii si cu proiectele corporate de care mentionam, altfel ne-am fi prins urechile in ceea ce se numeste lichiditati disponibile.

Acestea fiind zise, va las cu acest mic infografic pe care l-am facut, privind in urma in mod deosebit de pragmatic, si, ca si pana acum, va multumesc pentru sustinere si ne vedem in anul urmator :).